Sunt zile în care soarele pare să țină cu oamenii. La botezul Miei, la Bokaa Buftea, am simțit că totul curge firesc, ca o poveste spusă încet, la umbra copacilor, cu lacul martor tăcut în fundal.
Am ajuns devreme, cu aparatul pregătit și inima deschisă. Îmi place să privesc oamenii înainte să înceapă “oficial” evenimentul – să le văd emoția, să le surprind gesturile mici, privirile schimbate pe furiș. La Bokaa, spațiul te îmbie să respiri adânc și să lași grijile deoparte. Verdele crud, lumina care alunecă printre frunze, mirosul de apă și de vară – toate creează o atmosferă pe care nu poți decât să o fotografiezi cu bucurie.
Ceremonia a fost în aer liber, cu emoție discretă și zâmbete sincere. Am surprins mâini care se caută, ochi care se luminează când o privesc pe micuța Mia – în centrul atenției, dar atât de liniștită, ca și cum ar fi știut că ziua e despre ea.
Petrecerea a continuat pe terasa de pe malul lacului. Mă așteptam la o după-amiază tihnită, cu povești și râsete domoale. Dar, în mod neașteptat, oamenii s-au lăsat purtați de muzică. Au dansat, au râs, s-au bucurat de fiecare clipă, ca și cum timpul ar fi stat pe loc. E rar să vezi atâta energie la o petrecere de zi – și e o bucurie să poți surprinde asta în fotografii: rochii care se învârt, pași ușori pe lemnul terasei, copii care sar în brațele părinților, bunici care aplaudă din suflet.
La Bokaa Buftea, totul pare mai simplu și mai frumos. Oamenii se apropie, se simt acasă, iar eu, cu aparatul în mână, mă bucur că pot păstra pentru ei aceste momente. Îmi place să cred că fiecare fotografie e o mică poveste despre lumină, despre apropiere, despre bucuria de a fi împreună.
Dacă vrei să-ți amintești nu doar cum a fost, ci și cum s-a simțit, lasă-mă să-ți spun povestea evenimentului tău, așa cum am făcut cu botezul Miei – cu grijă, cu drag, cu ochii mereu în căutarea frumuseții simple.
